Shiatsu este o terapie manuală creată în Japonia de către maestrul Tokujiro Namikoshi [1905-2000] la începutul anilor 1920, fiind integrată în sistemul public de sănătate din Japonia ca medicină alternativă / preventivă. Ministerul Sănătății din Japonia definește Shiatsu în cartea Teoria și Practica Terapiei Shiatsu [1957] astfel:
"Shiatsu este o metodă de tratament care prin aplicarea corectă a presiunii cu degetele și palmele pe anumite zone de pe corp, corectează dezechilibrele și disfuncțiile corpului, menține și îmbunătățeste sănătatea, contribuie la vindecarea unor afecțiuni specifice, și activează capacitatea naturală a corpului uman de a se vindeca. Nu are niciun efect secundar.".

În lb. japoneză, SHIATSU [指圧] înseamnă presiunea cu degetele, SHI [指] = degete + ATSU [圧] = Presiune.

Shiatsu a fost creat în Japonia unde există 3 categorii distincte: SHIATSU, Anma și masaj. Ministerul Sănătății din Japonia definește Shiatsu ca fiind o terapie manuală distinctă. Deci Shiatsu nu este masaj ci medicină alternativă / preventivă.

1) Shiatsu este o terapie manuală creată în Japonia de maestrul Tokujiro Namikoshi (1905-2000) și se bazează pe științe medicale moderne de anatomie, fiziologie și patologie. Diagnosticarea și tratamentul se fac simultan. Presiunea se aplică pe puncte specifice cu degetele și cu palmele. Pacientul rămâne îmbrăcat.
2) Anma a fost preluat din China și se bazează pe teoria meridianelor energetice din Medicina Tradițională Chineză (derivat din Tuina). Prima dată se face diagnosticare și apoi tratamentul. Se folosesc coatele, genunchii și alte părți dure ale corpului (coate, genunchi, etc.).
3) Masajul provine din vest. Clientul se dezbracă și se folosesc creme, uleiuri, dispozitive de masaj, palmele, degetele, regiuni dure ale corpului (coate, genunchi, etc.).

Terapia Shiatsu a fost creată în Japonia de maestrul Tokujiro Namikoshi (1905-2000).

Terapia Shiatsu oficială nu se bazează pe teoria meridianelor energetice ci pe științe medicale moderne de anatomie, fiziologie și patologie. În schimb, există derivate din terapia Shiatsu (e.g. Zen Shiatsu, Meridian Shiatsu, etc.) care au introdus noțiuni de medicină tradițională chineză (Tuina).

Pacientul rămâne îmbrăcat cu haine lejere și terapeutul efectuează presiunea doar cu degetele sau cu palmele pe anumite puncte specifice de pe suprafața corpul pacientului având ca scop obținerea unui răspuns din partea zonei presionate stimulând sistemul natural de vindecare a corpului. Presiunea se face pe puncte de presiune cu degetele și palmele fără a folosi uleiuri, ace, creme, dispozitive de masaj etc. Nici coatele și nici genunchii nu se folosesc, deoarece degetele (în special policele) conțin cei mai mulți receptori senzoriali. Nu se efectuează manevre chiropractice.

Terapia Shiatsu nu doare întrucât presiunea se aplică cu părțile moi ale degetelor și palmelor. Presiunea se ajustează corespunzător în funcție de starea pacientului astfel încât presiunea aplicată să creeze o senzație plăcută. Terapia Shiatsu nu este invazivă. În terapia Shiatsu, pentru aplicarea presiunii nu se folosesc coatele, genunchii sau alte părți dure ale corpului. De asemenea, nu se folosesc ace sau alte dispozitive.

Ministerul Sănătății din Japonia menționează că terapia Shiatsu nu are efecte secundare dacă este aplicată corect. De aceea este important ca practicianul de terapia Shiatsu să dețină un nivel adecvat de instruire și experiență clinică acreditat de Asociația Română de Shiatsu.

Terapia Shiatsu a fost creată în Japonia fiind acreditată de către Ministerul Sănătății, Educației și Muncii (1955). Terapia Shiatsu este integrată în sistemul public de sănătate din Japonia. La nivel internațional terapia SHIATSU este recunoscută de către Organizația Mondială a Sănătății și Uniunea Europeană (1997). În România, terapia Shiatsu este acreditată și reglementată de către Organizația Profesională Asociația Română de Shiatsu ce are ca activitate organizarea, controlarea și supravegherea profesiei de practician Shiatsu și formarea profesională în terapia Shiatsu.

În funcție de fiecare caz și persoană în parte, următoarele afecțiuni se pot preveni, ameliora sau vindeca prin metoda de tratament Shiatsu: hernia de disc, scolioza, cifoza, spondilită anchilozantă, spondiloză, artroză, artrită, coxartroză, gonartroză, sindromul colonului iritabil, eumatism, contuzii și luxații, sinuzita, astm, leziuni ale gâtului datorate șocurilor, crampe musculare, dureri de cap, tulburările menopauzei, frigiditate, impotența, congestia nazală și sângerarea nasului, dureri de spate, înțepenirea gâtului și a umerilor, cârcei, dureri de stomac, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, anxietate, stres, oboseala cronică, insomnia, sciatica, paralizia facială, lumbago, gastroptoza, nevralgia occipitală și de trigemen, constipația, diareea, amorțeala, hemiplegie, dureri de genunchi, nevralgia intercostală, durerea în gât, bronșita, indigestia, redoarea de umeri, hemipareza, epilepsia, irascibilitatea, diabet, hemoroizi, căderea părului, dureri/dereglări menstruale, sterilitatea, și altele.

Terapia Shiatsu nu se aplică în următoarele cazuri: boli contagioase, inflamatorii, infecțioase; pleurizie, peritonită, apendicită, pancreatită, pielită, ulcer peptic, ulcer duodenal, ciroză, leucemie, ocluzie intestinală, cancer, pneumonie, dureri abdominale; febră mare, oboseală extremă, boli de piele, hemoragie, plăgi, flebită, tromboză, varice; imediat după o fractură, luxație sau intervenție chirurgicală; urgențe medicale sau afecțiuni care necesită intervenție chirurgicală; alte afecțiuni conform contraindicațiilor medicului specialist.

Terapia Shiatsu poate fi aplicată tuturor categoriilor de vârstă. Obiectivele urmărite și tipul tratamentului sunt determinate pentru fiecare caz în parte.

Actualmente terapia Shiatsu nu este decontată de Casa Asigurărilor de Sănătate.

Teoria (Myofascial) Trigger Point a fost elaborată de către Dr. Janet G. Travell [1901-1997], medicul fostului președinte al S.U.A. John F. Kennedy, în urma informațiilor primite de la maestrul japonez Tokujiro Namikoshi (fondatorul terapiei Shiatsu) din timpul vizitei acestuia în S.U.A. în 1953.

După cel de-al Doilea Război Mondial, peste 300 de terapii au fost cercetate în universitățile de medicină din Japonia cu scopul de a stabili care dintre aceasta erau bazate pe dovezi științifico-medicale. După 8 ani de cercetări, universitățile au transmis rapoartele de cercetare, iar terapia Shiatsu, creată de maestrul Tokujiro Namikoshi, a fost singura practică terapeutică ce a fost acreditată. Ultimele rapoarte de cercetare au fost realizate între anii 1998-2012 și 2013-2017 de departamentul Shiatsu Therapy Research Lab din cadrul Japan Shiatsu College, Tokyo - Japonia, care au evidențiat efectele benefice pe care le are terapia Shiatsu asupra corpului uman.

Futon este o saltea care se așează pe tatami (pardoseală japoneză din papură și paie de orez) și reprezintă modalitatea tradițională de a dormi. Terapia Shiatsu se poate aplica pe futon, pat medical, scaun cervical, bancă, etc.