În ultimii ani, România a fost invadată de pseudoterapii care promit însănătoșirea grabnică fără să aibă la bază niciun fundament științific. În fiecare zi apar altele noi. Cel mai grav este că anumiți medici, fizioterapeuți și alți practicieni asimilați din domeniul medicinii convenționale au început să promoveze și să includă aceste pseudoterapii în tratamentul pacienților în lipsa unor dovezi concludente și studii științifice de calitate care să ateste eficacitatea și siguranța metodelor aplicate.

În general, aceste pseudoterapii au un marketing foarte agresiv și scopul principal nu este vindecarea pacienților ci câștigul financiar imediat. Se merge pe principiul „un pacient vindecat este un client pierdut”. Aceste pseudoterapii sunt promovate ca fiind terapii bazate pe dovezi și de cele mai multe ori înregistrează anumite persoane care mărturisesc că s-au vindecat miraculos. În plus folosesc argumente precum că sunt recunoscute de anumite institute (de care probabil nu a auzit nimeni dar dă bine la marketing), că au fost fondate sau sunt arhicunoscute în țări dezvoltate (Japonia, SUA, etc.). Pacienții sunt vulnerabili și sunt dispuși să încerce (creadă) orice numai să scape de problemele medicale, astfel că sunt o țintă ușoară pentru șarlatani.

De regulă, când se aplează la sistemul de recuperare medicală, pacientul este îndrumat să urmeze mai multe terapii și proceduri. Dacă este să analizăm fiecare terapie în parte, observăm că aparent toate sunt cele mai bune pentru aceleași afecțiuni. Întrebarea care se ridică firesc este dacă toate terapiile sunt bune, de ce sunt atâția bolnavi? De ce se aplică mai multe terapii deodată dacă toate sunt promovate ca fiind eficace luate în mod individual? Dacă se aplică mai multe terapii în același timp, de ce recuperarea durează luni de zile? Să înțelegem că, dacă se aplică simultan mai multe terapii înseamnă că de fapt nu sunt chiar atât de eficiente precum se promovează? În cazul în care ne vindecăm, datorită cărei terapii afecțiunea a fost tratată? Dacă este să ne simțim mai rău, care terapie este de vină? Cum ne dăm seama dacă o terapie sau alta a fost eficientă dacă mai multe sunt aplicate simultan? De ce se promovează anumite terapii că fiind eficiente dacă în realitate nu funcționează aplicate separat și trebuie combinate cu alte terapii sau cu tratamentul medicamentos (analgezice, etc.)? Dacă aceste terapii sunt atât de eficiente, de ce nu se găsesc dovezi concludente ca urmare a efectuării studiilor științifice de calitate? Și lista întrebărilor continuă…

De ce nu promovăm în schimb terapiile care într-adevăr sunt eficace și au fost cercetate științific și acreditate (legiferate)?

Terapia Shiatsu, stilul oficial Namikoshi

După cel de-al Doilea Război Mondial, existau în Japonia peste 300 de terapii nereglementate. Începând cu 1955, după 8 ani de studii și cercetări în universități medicale de renume din Japonia, terapia Shiatsu fondată de maestrul Tokujiro Namkioshi a fost singura terapie acreditată oficial și legiferată de statul japonez datorită dovezilor științifico-medicale concludente, fiind integrată în sistemul public de sănătate. Ultimele rapoarte de cercetare pentru terapia Shiatsu (Namikoshi) au fost efectuate între anii 1998 şi 2017 în cadrul departamentul Shiatsu Therapy Research Lab de la Japan Shiatsu College din Tōkyō, unde s-au evidenţiat efectele fiziologice pe care le are terapia Shiatsu asupra organismului uman. La nivel internațional, terapia Shiatsu este recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății și Uniunea Europeană. În România, terapia Shiatsu este reglementată și acreditată de către Asociația Română de Shiatsu, organizația profesională a practicienilor de terapia Shiatsu din România, ce are drept activitate principală organizarea, controlarea și supravegherea exercitării profesiei de practician Shiatsu, formarea profesională a practicienilor de Shiatsu și promovarea terapiei Shiatsu în România.

Terapia Shiatsu nu doare, nu are efecte secundare (nu există „crize” de vindecare) și poate fi aplicată tuturor categoriilor de vârstă. Pentru tratament nu se folosesc creme, uleiuri, ace, instrumente sau alte dispozitive. Pacientul rămâne îmbrăcat cu haine lejere pe toată durata ședinței de tratament. Presiunea creează o senzație plăcută și se aplică pe anumite puncte specifice de pe suprafața corpului pacientului doar cu degetele și cu palmele, fără a folosi în acest scop genunchii, coatele sau alte regiuni sau segmente ale corpului. În terapia Shiatsu nu se aplică tehnici de manipulare a articulaţiilor şi vertebrelor care sunt specifice altor domenii.

Câteva dintre beneficiile terapiei Shiatsu (Namikoshi):

• Reglează funcțiile neurologice
• Reduce stresul și promovează stabilitatea mintală
• Întărește sistemul imunitar
• Ajustează coloana vertebrală și promovează o postură normală
• Reglează secrețiile hormonale
• Stimulează circulația sanguină și a limfei
• Redă elasticitatea musculară pentru un tonus îmbunătățit, facilitând aliniamentul corect al articulațiilor
• Vitalizează pielea și reduce semnele de îmbătrânire
• Promovează o digestie adecvată pentru absorbția nutrienților și eliminarea regulată
• Stimulează reflexele somato-viscerale pentru reglarea funcțiilor organelor interne
• Tratează, ameliorează și previne anumite patologii specifice